Viața în oglindă

  Dacă există o temă care nu lipsește niciodată din arsenalul ultraconservator, aceea este obsesia pentru controlul corpului femeii. Întotdeauna revine, mereu îmbrăcată în haine noi, dar cu același schelet vechi de dogmă și paternalism. Nu contează câte crize traversează societatea, câte prăpăstii se cască în educație, sănătate sau infrastructură – bățul se bagă, sistematic, prin același gard: dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp. Pentru că, dacă cineva își imagina că tema avortului a fost scoasă din retorica politică, că bătălia s-a dat în urmă cu decenii iar societatea a mers mai departe de atunci, se înșală amarnic. Trăim într-o Românie primitivă în primul rând la cap, în care ne prefacem că respectăm drepturile femeilor, dar în realitate corpul lor rămâne teren de vânătoare ideologică, prădat iar și iar de cei care vor să-și exerseze puterea sub masca moralei și a protecției. Proiectul de modificare a Codului Penal, propus de doi parlamentari, Monica și Radu...

S-au spus și se spun multe, zilele astea, despre acest caz, nu vreau să insist, dar c eea ce mi se pare cel mai sinistru în toată această poveste este cât de cultural înrădăcinată este patologia din jurul MAGA, care a ajuns acum să se exprime la nivel de reflex colectiv, de automatism moral. Membrii familiei lui Tyler Robinson, ucigașul lui Kirk, nu sunt ”woke-iști”, ”stângiști”, ”atei” sau alte minorități detestate de către ”cei drepți și normali” -   sunt chiar produsul fidel al culturii MAGA și adepți pur-sânge, care au crescut și au propovăduit cu armele lângă icoane (sau alte însemne religioase, de la caz la caz), cu religia ca paravan și cu naționalismul ăla împuțit ca manual de viață. Și, ce să vezi, ajung inevitabil să joace exact rolul pe care li l-a scris ideologia! Dar mizeria morală cea mai mare a unei astfel de familii stă în faptul că își va livra propriul copil ca țap ispășitor și va împacheta chestia asta în „prețul libertății” și „responsabilitate individu...

Baletul e o artă. Baletul moral, însă, e o farsă. Și nu orice farsă, ci una jucată magistral de acei oameni care nu au avut în viața lor coloană vertebrală ori principii, dar care au descoperit brusc, când situația a impus-o, plăcerea de a poza în „respectabili”. Baletul moral nu implică niciun fel de grație sau disciplină – dimpotrivă. E doar dans penibil, executat cu pași de minciună, salturi de ipocrizie și piruete de negare. Publicul? Naivii care încă mai cred că respectabilitatea este sinonimă cu declarațiile sonore și bombastice, chiar dacă în spatele lor, când te dezmeticești, nu găsești nimic. Acești ”balerini” nu își recunosc niciodată vreo greșeală. Mea culpa? Să fim serioși… Cum să-și asume ei ceva, când toată viața au făcut exact contrariul: au relativizat, au rescris realitatea după cum le-a fost convenabil, iar când a fost absolut necesar, au schimbat doar decorul, nu și piesa. Rebrănduiți în deontologi de serviciu   Luați exemplul clasic: individul (termen generic, n...