Bullying-ul adult: o formă mai rafinată de agresiune psihologică, ascunsă în ambiguitate și validată social
Vreau să vorbesc, de această dată, despre o formă de violență care nu mai are nevoie de curtea școlii, de insulte la adresa hainelor, sau de pumni stângaci administrați în pauze; nu mai are nevoie nici de martori zgomotoși, nici de râsete grosiere, nici de justificarea infantilă a „jocului”. Această formă de agresivitate a crescut, s-a rafinat, și-a învățat lecțiile de mimetism social și, cu siguranță, și-a însușit „arta” fundamentală a epocii moderne: disimularea. Adultul-bully nu mai este o caricatură recognoscibilă și, de altfel, nici nu mai are nevoie să fie în contextul în care operează. Sigur, nu orice diferență dintre bullying-ul copilăriei și cel al vârstei adulte este mereu atât de clară pe cât ne-ar plăcea să credem... Sunt destui oameni care traversează vârstele fără să-și părăsească niciodată reflexele primitive, păstrându-și aceleași reacții impulsive, aceeași plăcere rudimentară de a domina, aceeași incapacitate de a-și regla agresivitatea altfel decât prin mecanisme ...