Baletul Moral, Sau Cum Se Întreține Respectabilitatea De Mucava
 |
| AI-generated image |
Baletul e o artă. Baletul moral, însă, e o farsă. Și nu orice farsă, ci una jucată magistral de acei oameni care nu au avut în viața lor coloană vertebrală ori principii, dar care au descoperit brusc, când situația a impus-o, plăcerea de a poza în „respectabili”.Baletul moral nu implică niciun fel de grație sau disciplină – dimpotrivă. E doar dans penibil, executat cu pași de minciună, salturi de ipocrizie și piruete de negare. Publicul? Naivii care încă mai cred că respectabilitatea este sinonimă cu declarațiile sonore și bombastice, chiar dacă în spatele lor, când te dezmeticești, nu găsești nimic.
Acești ”balerini” nu își recunosc niciodată vreo greșeală. Mea culpa? Să fim serioși… Cum să-și asume ei ceva, când toată viața au făcut exact contrariul: au relativizat, au rescris realitatea după cum le-a fost convenabil și, când au dat cu capul de pragul de sus, au schimbat doar decorul, nu și piesa.
Rebrănduiți în deontologi de serviciu
Luați exemplul clasic: individul (termen generic, nu se referă doar la genul masculin!) care și-a petrecut jumătate din viață pierzând vremea, cu aerul că e buricul pământului. Omul care a confundat bullying-ul cu personalitatea, șpaga cu „atenția”, beția cu o formă de filosofie, tupeul cu curajul, oportunismul cu adaptabilitatea, impostura cu „descurcăreala”, lingușirea cu diplomația și cu complimentul și, în general, orice mizerie de caracter cu o virtute așa-zisă, plasată în context, în funcție de nevoile sale.
Un fel de caricatură umană, între mic țopârlan de provincie și profesor ratat de viață.
Ei bine, acest personaj, când și-a dat seama că pierde teren și nu mai dă chiar așa de bine în jur, a decis să se reinventeze. Nu, nu s-a uitat în oglindă ca să vadă mizeria acumulată în ani. A făcut ceva mult mai simplu: a pretins că a fost dintotdeauna respectabil și focusat pe valori. Dintr-un pierde-vară, a devenit peste noapte un moralist cu discurs articulat și apăsat. Dintr-un bully a devenit un lider de opinie și chiar un mega-sufletist. Dintr-un corupt a devenit un „om de principii”. E ca atunci când vezi un hoț notoriu, care apare pe la televiziuni care-i cântă-n strună, iar el predică despre onestitate - și toată lumea aplaudă!
Convenabila amnezie selectivă
Același tip de ipocriți apar și în familie. Sunt partenerii care nu recunosc niciodată că sunt abuzivi, sunt părinții care și-au terorizat copiii, i-au umilit, i-au agresat emotional sau fizic, le-au șters zâmbetul de pe față cu fiecare ridicare de ton sau de mînă. Iar apoi, brusc, nu-și mai amintesc nimic, ba chiar joacă rol de victime. Amnezie selectivă. Ce convenabil!
În realitate, agresorul de odinioară e același, doar că acum pozează în martir. Își plânge de milă, se dă neînțeles, zice că victimele lui sunt de fapt dezaxate, bolnave, nerecunoscătoare sau manipulate de factori externi. Dacă se poate (și de cele mai multe ori se poate!), mai smulge și câteva lacrimi de la publicul credul.
Dansul ipocriziei, cu aplauze la final
În esență, un astfel de individ nu se schimbă niciodată. Doar își schimbă costumația: de la hainele pătate de alcool și de efectele lui, la sacoul cu etichetă de firmă, care-l proiectează în ”lumea bună”. În rest, totul rămâne neschimbat: aroganța, impostura, lipsa de asumare, talentul inegalabil de a rescrie trecutul după bunul plac și lipsa crasă de rușine.
Baletul moral e spectacolul preferat al acestei protipendade, cu plecăciuni teatrale, în fața publicului. În spatele cortinei, aceeași mizerie nerostită. Aceiași oameni care n-au avut niciodată valori (chiar dacă le-au mimat extraordinar de bine), doar interese. Aceiași oameni care nu au nicio problemă să stea la masă cu alții care le împărtășesc principiile extrem de subțiri și volatile, pentru că… „asta-i viața”, „oameni suntem”.
Citește și
Masca Virtuții: Despre Ipocrizia Umană
Link-uri externe: