Viața în oglindă

În fiecare an, sărbătorile vin cu promisiunea bucuriei și a reconectării. Totuși, în spatele urărilor automate și al festivismului mai mult sau mai puțin impus, se ascunde adesea un gol interior, iar asta din cauza lipsei introspecției de care preferăm să fugim, în loc să redescoperim sensul adevărat al sărbătorilor - acela de a ne confrunta cu sinceritate realitatea autentică a relațiilor și a propriei stări sufletești.​ Sărbătorile, între aparență și autenticitate E din nou acea perioadă a anului când ne dăm peste cap, cu un zel mecanic, să proiectăm în exterior imaginea unei împliniri și a unei fericiri înrămate de dorința compulsivă de a ne ascunde după concepte mari (cum ar fi familia sau religia), de a părea integrați în colectiv și de a le arăta celorlalți (neapărat!) ceea ce vrem să vadă la noi. O imagine care are, în aparență, potential să străluceacă impecabil, să trezească admirație și invidie: mese pline, zâmbete largi, cadouri frumos împachetate, copii fericiți... Mai co...

  Alegeri 2024 - momentul când ipocrizia colectivă a făcut ca lucrurile să explodeze ca un buboi. Nu că n-ar fi fost de așteptat să se întâmple... În peisajul politic și social românesc în care democrația este importantă doar conjunctural și doar la nivel de discurs (pentru că aderarea din conștiință la valorile democratice lipsește în general), compromisul moral și fanatismul devin realități tolerate cu destulă seninătate. Unii intelectuali ai patriei și membri ai elitei academice se arată îngrijorați acum, însă vor să uităm că mulți dintre ei au contribuit, ani întregi, la alimentarea extremismului prin discursuri ultra-conservatoare, anti-progresiste sau duplicitare. Când lupul pare că-și schimbă părul... Aș râde (dacă n-ar fi de plâns), când îi văd acum pe unii elitiști conservatori ai patriei cum pozează în pro-europeni, cu un discurs schimbat peste noapte, după ce mulți dintre ei au perorat ani de zile împotriva unor așa-zise probleme - neomarxism, progresism, LGBT, împotriv...