Viața în oglindă

Adevărul are, în epoca noastră, o problemă pe care nu știu dacă a avut-o vreodată în aceeași formă: nu mai trebuie neapărat anihilat de cei pe care îi deranjează; este suficient să fie pus să alerge: dintr-o emisiune în alta, dintr-un podcast în altul, dintr-o versiune într-alta, dintr-o declarație în alta, până când, la capătul acestei curse de rezistență, nimeni nu mai știe exact ce s-a întâmplat, dar toată lumea a auzit ceva. Iar când toate lucrurile au fost transformate în păreri, adevărul ajunge să pară doar una dintre ele. Această relativizare permanentă a adevărului nu este doar un produs secundar al epocii post-adevăr. Pentru abuzator, ea poate deveni o veritabilă tactică de supraviețuire. Abuzul nu se termină întotdeauna în momentul în care fapta este expusă; de multe ori, atunci începe o altă formă de abuz: administrarea realității. Schimbarea decorului. Mutarea reflectorului. Contestarea martorului. Atacarea celui care vorbește. Inventarea unei conspirații. Descoperirea brus...