Corpul Femeii Ca Teren Politic

 

Dacă există o temă care nu lipsește niciodată din arsenalul ultraconservator, aceea este obsesia pentru controlul corpului femeii. Întotdeauna revine, mereu îmbrăcată în haine noi, dar cu același schelet vechi de dogmă și paternalism. Nu contează câte crize traversează societatea, câte prăpăstii se cască în educație, sănătate sau infrastructură – bățul se bagă, sistematic, prin același gard: dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp.

Pentru că, dacă cineva își imagina că tema avortului a fost scoasă din retorica politică, că bătălia s-a dat în urmă cu decenii iar societatea a mers mai departe de atunci, se înșală amarnic. Trăim într-o Românie primitivă în primul rând la cap, în care ne prefacem că respectăm drepturile femeilor, dar în realitate corpul lor rămâne teren de vânătoare ideologică, prădat iar și iar de cei care vor să-și exerseze puterea sub masca moralei și a protecției.

 

Proiectul de modificare a Codului Penal, propus de doi parlamentari, Monica și Radu Ionescu (soț și soție), avocați și foști membri pe listele POT, actualmente, zice-se, independenți - deschide, sub pretextul „protecției femeilor”, un nou front împotriva accesului la avort. Nu este prima tentativă și, dat fiind halul în care arată discursul public din ultimii ani, nu va fi nici ultima.

Limbajul proiectului sus-numit ascunde multe intenții, fiind bazat pe același registru semantic pe care mișcările anti-avort îl folosesc de decenii. Strategia este aceeași: nu se declară explicit intenția de a limita drepturile reproductive, ci se împachetează totul într-un limbaj care sună empatic și nobil – „protecția femeilor”, „demnitate” etc.

 

Un astfel de proiect de lege nu poate fi citit într-o singură cheie

Se pune mai întâi problema coerenței cu Constituția și cu dreptul internațional, a clarității definițiilor, a contradicțiilor normative și a sancțiunilor pe care le-ar genera. Redefinirea fătului ca „persoană” sau „copil nenăscut” ar crea un teren fertil pentru incriminarea avortului, chiar dacă acest lucru nu este spus deschis.

De asemenea, se conturează o data în plus o viziune despre societate și familie în care femeia este redusă la funcția reproductivă, iar corpul ei devine teren de luptă ideologică. Cine ar susține așa ceva? Destui: grupuri religioase, ONG-uri pro-life, partide care își caută legitimitatea într-un discurs „moralizator”…

„Protecție”, „demnitate”, „viață de la concepție” sunt termeni încărcați pozitiv, folosiți pentru a lua ochii și a ascunde intenții restrictive. Ambiguitatea este intenționată: cu cât termenii sunt mai vagi, cu atât mai maleabili devin pentru interpretări restrictive ulterioare.

Proiectul creează polarizare, distrage atenția de la teme sociale și economice, consolidează alianțe  cu grupuri conservatoare și generează capital politic. În logica unui populism religios, fiecare astfel de inițiativă e o grenadă aruncată în spațiul public pentru a stârni dezbateri și a împinge discursul public tot mai spre dreapta.

 

Confiscarea limbajului drepturilor

Noutatea nu constă în text, ci în travestiul lui. Ceea ce înainte se striga direct – „avortul este crimă” – se spune acum cu voce domoală, controlată, tehnică: „viața trebuie protejată în toate stadiile”, „sănătatea femeilor trebuie garantată”. Se fură cuvintele care au câștigat legitimitate – protecție, sănătate, drepturi – și se întorc împotriva celor pentru care au fost create.

Această confiscare a limbajului este una dintre cele mai subtile arme ale ultraconservatorismului. Nu mai ai în față interdicționiști care urlă lozinci religioase, ci niște avocați cu costume bine croite, ca soții Ionescu, care citează articole de lege. Și tocmai în această aparentă „raționalitate” stă pericolul.

Soții Ionescu, inițiatorii proiectului

 

O obsesie veche, cu haine noi (și scumpe!)

Să nu ne facem iluzii: nu este vorba despre femei aici, nici despre protecția lor. Acest proiect de  lege nu protejează, ci restrânge. Nu deschide drumuri pentru combaterea violenței domestice, ci redeschide ușa spre stigmatizarea și penalizarea întreruperilor de sarcină. În spatele lui, se întrevede un front mai larg, coordonat, care merge dincolo de granițe și care nu are de gând să renunțe.

Este aceeași obsesie veche a impunerii controlului cu ajutorul manipulării, a pedepsirii sexualității feminine, a menținerii corpului femeilor sub supraveghere. Niciun parlament nu a discutat vreodată cum să „protejeze” bărbații de consecințele sexualității lor, niciun cod penal nu a redefinit ejacularea post-masturbatorie, spre exemplu, ca „viață potențială” distrusă.

În secolul XXI, corpul femeii rămâne teren de bătălie. Iar dacă nu suntem în stare să citim critic, dacă nu sesizăm travestiul semantic, riscăm să ne trezim într-o societate ca în ”The Handamde`s tale” în care „protecția” devine control, iar „demnitatea” - o mască, sub care libertatea e de fapt oricând revocabilă.

 

 

Alte articole conexe:

• Pro-natalismul Ca Instrument de Control   
• Romania: Dangerous Rollback of Reproductive Rights - Human Rights Watch 
• Report on declining access to safe abortion in Romania – Asociația de Moașe Independente