Viața în oglindă

  Alegeri 2024 - momentul când ipocrizia colectivă a făcut ca lucrurile să explodeze ca un buboi. Nu că n-ar fi fost de așteptat să se întâmple... În peisajul politic și social românesc în care democrația este importantă doar conjunctural și doar la nivel de discurs (pentru că aderarea din conștiință la valorile democratice lipsește în general), compromisul moral și fanatismul devin realități tolerate cu destulă seninătate. Unii intelectuali ai patriei și membri ai elitei academice se arată îngrijorați acum, însă vor să uităm că mulți dintre ei au contribuit, ani întregi, la alimentarea extremismului prin discursuri ultra-conservatoare, anti-progresiste sau duplicitare. Când lupul pare că-și schimbă părul... Aș râde (dacă n-ar fi de plâns), când îi văd acum pe unii elitiști conservatori cum pozează în pro-europeni, cu un discurs schimbat peste noapte, după ce mulți dintre ei au perorat ani de zile împotriva unor așa-zise probleme - neomarxism, progresism, LGBT, împotriva feminismu...

  Unele lecții n-au fost învățate niciodată, iar din acest motiv, acum, în secolul 21, spre rușinea noastră, ne confruntăm cu exploatarea deșănțată a unor frici sociale și personale, de către unii cu pretenții de oameni cumsecade, familiști și dreptcredincioși, care  care știu să vorbească pe limba celor mulți și  speriați de ”ghei”, ”neo-marxism”, feminism, 5G și cunoaștere științifică, apologeți ai lui Putin, Trump, Zelea-Codreanu, Orban și alți ”patrioți adevărați”, dar pe care nu-i sperie deloc abuzurile din propria lor casă, pe care refuză să le recunoască... Ar trebui să ne fie frică. Democrația este al naibii de fragilă și putem ajunge ușor în situația să regretăm amarnic că am pierdut-o. Un mini-documentar Recorder , care merită văzut.