Viața în oglindă

C lișeele - le știm prea bine -, acele expresii uzate, adesea invocate cu un aer de falsă înțelepciune - niște cărămizi friabile de fapt, care formează zidurile unei comunicări superficiale. Oamenii le folosesc tot timpul, cu voluptate chiar... D ar de ce le-or fi plăcând atât de mult? În primul rând, clișeele oferă un soi de sentiment de confort. Ele sunt expresii încetățenite, validate de-a lungul timpului, ceea ce le face să pară adevăruri universale. Oamenii se refugiază în clișee pentru că acestea nu necesită efort de gândire sau creativitate; sunt gata-făcute, ușor de înțeles și acceptate de majoritatea care nu îndrăznește să exploreze și să articuleze adevărurile personale. De asemenea, ele facilitează comunicarea, permițându-le oamenilor să se exprime rapid și cât de cât eficient pentru ei. În fond, pentru cei mai mulți, este mai ușor să spună "ce nu te omoară te face mai puternic" decât să elaboreze, spre exemplu, asupra complexității procesului de reziliență în fața...

În discursul contemporan, adevărul este frecvent reinterpretat prin prisma subiectivității, fiind redus la o funcție a percepției individuale și a contextului personal. Oamenii și-au construit un soi de reflex cultural atunci când vorbesc despre adevăr: îl diluează uneori până la indistincție, îl transformă într-un produs secundar al percepției, într-o secreție inevitabil subiectivă a conștiinței lor. În acest registru, adevărul nu mai este decât ceea ce fiecare dintre ei este dispus să recunoască drept adevăr.  Această tendință, specifică culturii marcate de relativism în care trăim, transformă adevărul într-o entitate flexibilă, aparent negociabilă, dependentă de preferințe, interese și construcții identitare. Experiența mi-a atătat însă că aceasta nu este deloc poziția matură care se pretinde a fi, ci, în realitate, este adesea doar o formă de retragere din fața exigenței.  Pentru că, dincolo de această proliferare a perspectivelor și în ciuda tuturor interpretărilor, anumi...