Mi-e Teamă...

AI-generated image

 

Simt acut – și mi-e teamă! - că am pășit într-o nouă eră – una post-fapte, post-adevăr, în care coerența și rațiunea au fost detronate de dominația senzaționalului și a intereselor celor care au puterea. Nu mai contează ce este adevărat; contează ce rezonează și ce manipulează.

 

Democrația în declin este alimentată de pseudo-adevăruri și frică colectivă.

Populismul modern exploatează frica și prejudecățile pentru a submina valorile democratice.

Manipularea emoțională transformă realitatea într-un haos controlat, unde adevărul devine relativ.

 

Epoca post-adevăr

Armele populismului modern: exploatarea emoțiilor deșănțate  

În fața ochilor noștri se cască un abis cultural, între cei care continuă să creadă în adevărurile demonstrabile și cei cărora le este mai convenabil să considere aceste concepte drept simple construcții culturale, politice sau sociale, peste care, cred ei, ar trebui să trecem.

În viziunea acestui ”nou val”, niciunul dintre progresele pe care vestul le-a făcut după Al Doilea Război Mondial nu va mai conta. Tratate, valori, totul poate deveni praf și pulbere, subminând idealurile care, cândva, păreau imuabile. Lumea normelor internaționale este acum un teren de joc pentru improvizații politice și ambiții personale, un carnaval grotesc al incoerenței și al ticăloșiei mândre de ea însăși.  

Această schimbare nu este doar o abstractizare intelectuală. Ea conturează felul în care înțelegem și administrăm lumea. Nu este doar o mutație a discursului politic, ci un fenomen care reconfigurează fundamentul epistemologic al societăților noastre.

Trăim într-o realitate mediatică în care validarea cunoașterii a devenit aproape irelevantă. Adevărul nu mai este un obiectiv, iar sentimentele contează, din păcate, mai mult decât el. Așa-zisele „argumente”, oricât de absurde, devin arme persuasive atâta timp cât ele declanșează reacții emoționale puternice.

Acest peisaj este un teren propice pentru ceea ce, odată, se numea minciună, dar acum se cheamă ”adevăr alternativ”. Știința este ridiculizată și înlocuită cu pseudoștiință, care nu este decât o formă de obscurantism ce doar dă impresia unei legitimități intelectuale care, în realitate, lipsește. Drepturile și libertățile sunt reinterpretate și folosite ca arme împotriva lor însele.

 

Democrația în declin

Fricile colective: catalizatorii urii și ai polarizării

Foarte trist și periculos este faptul că democrația începe să fie percepută de unii drept o relicvă a unor timpuri naive, devenind un pretext pentru consolidarea puterii autoritare.

Este epoca populismului și a demagogiei, în care lideri autoritari, lipsiți de scrupule dar cu o carismă ce captează mulțimile, ies cu ușurință în față. Această atracție fatală nu este doar rezultatul unor circumstanțe politice în schimbare, ci o manifestare a unei frici colective de cunoaștere. Frica devine coagulantul social, fiind în același timp catalizatorul urii de toate felurile și al populismului.

Când societățile funcționează pe baza fricii, prejudecățile și anxietatea se amplifică reciproc, iar tabloul care se conturează este unul al haosului controlat – un paradox în care puterea este centralizată, dar controlul este exercitat prin manipularea unei realități fluide.

Această metamorfoză a adevărului și a ignoranței pune întreaga construcție socială între paranteze. Ne aflăm într-un vârtej în care cuvintele sunt golite de semnificație, valorile sunt instrumentalizate, iar rațiunea este înlocuită de aparențe și spectacol. Tot ceea ce odată era construit pe fundația stabilă a unei realități verificabile este acum ridicat pe nisipurile mișcătoare ale percepțiilor individuale.

Se poate spune că trăim într-un univers fracturat, în care consensul devine imposibil, iar diferențele de opinie nu mai sunt surse de înțelepciune, ci linii de demarcație între adversari, alimentând cicluri infinite de polarizare și conflict.  

Ce mai este de spus despre viitor?

În lipsa unui punct de sprijin epistemologic și moral, ce tip de societate se mai poate construi? 

Răspunsul nu este nici pe departe evident... În mod paradoxal, tocmai această ruptură ne va obliga cu siguranță să ne redefinim relația cu adevărul - însă mai este foarte mult până atunci...

Între timp, mi-e teamă că ne așteaptă idiocrația, guvernată de lideri transformați în bărbățoi de tip bullies, traficanți digitali de criptomonede și de alte ”valori”, apologeți ai puținățății intelectuale și spirituale – pentru că lumea lor este aici, în sfârșit! Iar adeziunea noastră la valorile pe care le-am clădit va fi tot mai firavă pentru că știm că mulți vor cădea și vor pefera drumul cel mai scurt și comod – cel al justificării mizeriilor.