Imposibilul Corp

 

Democrația în declin este alimentată de pseudo-adevăruri și frică colectivă.
Populismul modern exploatează frica și prejudecățile pentru a submina valorile democratice.
Manipularea emoțională transformă realitatea într-un haos controlat, unde adevărul devine relativ.

În acest context, corpul autentic devine nu doar un ideal abstract, ci o marfă tangibilă, un business global care implică corporații farmaceutice, industria alimentară, industriile modei și cosmeticelor, companii de asigurări, dar și gama foarte largă de entități comerciale legate de fitness și wellness. Publicitatea, motorul acestei mașinării, împinge constant consumatorii spre idealuri corporale prefabricate, oferindu-le iluzia că pot ”crea” un corp ”autentic”, cu condiția să urmeze cu strictețe meniul oferit de piață.

Cultul corpului perfect și standardele imposibile ale frumuseții

Acum 5 decenii, Jean Baudrillard scria că, timp de secole, oamenii au fost educați să creadă că nu dețin cu adevărat un corp. Astăzi, suntem martorii unei noi forme de persuasiune, aceea de a-i face pe oameni să devină conștienți obsesiv de propriul lor corp. Ceea ce odinioară era o parte firească și neproblematică a existenței umane a fost ridicată la rang de obiect sacru în cadrul unui soi de nou cult global – cultul corpului.

Deși piața îți promite libertatea de a fi tu însuți - slogan foarte popular -, adevărul ascuns este că tu poți fi doar ceea ce ți se permite să fii în limitele dictate de oferta comercială. În esență, autenticitatea devine un alt produs de consum pe rafturile unui supermarket global, unde corpul uman nu mai este un sanctuar personal, ci o plată pentru aderarea la un stil de viață impus de societate.

Corpul perfect - o utopie cu preț psihologic

Aparența exterioară a devenit, pentru foarte mulți, un scop în sine. Oamenii nu se mai îmbracă sau se înfrumusețează pentru a se exprima, ci pentru a corespunde unui ideal dictat de norme colective, întipărite în subconștient de către mass-media și publicitate. Autenticitatea vizuală devine astfel un joc de oglinzi distorsionate, în care ceea ce contează nu este cine ești, ci cine pari a fi.

Industria modei și a cosmeticelor folosește modele ale căror forme corporale corespund cu aproximativ 0,002% din populație. Această abordare nu doar că promovează un ciclu vicios al consumului nesustenabil (intensificarea emisiilor de carbon în procesul de producție tot mai intensă și acumularea excesivă de deșeuri textile (și nu numai), care, în unele cazuri, necesită până la 400 de ani pentru a se descompune), dar perpetuează și body shaming-ul, făcându-i pe majoritatea clienților să se simtă rău în legătură cu propriul corp.

”Perfect logic”, nu? 

 De prea mult timp, există tendința de a îndrepta degetul către cei a căror greutate sau conformație corporală nu se aliniază cu standardele absurde pe care le impun mass media. Ne ascundem ipocrizia sub pretextul sănătății, afirmând că niște kilograme în plus sunt dăunătoare, dar neglijăm cu aceeași falsitate faptul că un trup slab, modelat după imagini idealizate, este la fel de nesănătos, fiind rezultatul unor compromisuri care trădează o superficialitate endemică, specifică unor oameni pentru care imaginea exterioară a devenit mai presus de orice altceva. Aceștia și-au însușit iluzia că forma fizică reprezintă o virtute intrinsecă, demnă de admirație universală și, bineînțeles, de invidie.

 

Reflecții, dincolo de aparențe 

În această ecuație distorsionată, echilibrul nu mai are valoare; siluetele normale sunt catalogate cu ușurință drept ”grase”, fiind glorificată acea aparență de „anorexie sănătoasă” (femei cu trupuri filiforme care domină afișele publicitare) – o sintagmă contradictorie, care nu este decât o altă iluzie, alături de celelalte deja omniprezente: creme anti-îmbătrânire promovate de tinere abia ieșite din adolescență, bărbați cu corp sculptat, fluturând în stânga și în dreapta o masculinitate impusă și falsă - și așa mai departe.

Într-o lume cu adevărat sănătoasă, fiecare tip de corp ar trebui reprezentat la fel, iar stigmatizarea ori batjocura nu și-ar avea locul. Idealuri restrictive de frumusețe, care ignoră vârsta și diversitatea corporală și afectează negativ percepția asupra propriului trup sunt fundamental greșite, la fel ca multe alte aspecte stereotipale ale culturii noastre.

 

Din păcate, o lume care recunoaște faptul că sănătatea și frumusețea nu sunt sinonime cu conformarea la un standard îngust, ci cu respectul și acceptarea diversității umane va mai fi, încă foarte mult timp, o utopie.