Buzna Prin Clișee
Clișeele - le știm prea bine -, acele expresii uzate, adesea invocate cu un aer de falsă înțelepciune - niște cărămizi friabile de fapt, care formează zidurile unei comunicări superficiale.
Dar de ce folosesc oamenii atât de multe clișee? În primul rând, clișeele oferă un sentiment de confort și siguranță. Ele sunt expresii încetățenite, validate de-a lungul timpului, ceea ce le face să pară adevăruri universale. Oamenii se refugiază în clișee pentru că acestea nu necesită efort de gândire sau creativitate; sunt gata-făcute, ușor de înțeles și acceptate de majoritatea care nu îndrăznește să exploreze și să articuleze adevărurile personale. De asemenea, ele facilitează comunicarea, permițându-le oamenilor să se exprime rapid și cât de cât eficient pentru ei. În fond, pentru cei mai mulți, este mai ușor să spună "ce nu te omoară te face mai puternic" decât să elaboreze, spre exemplu, asupra complexității procesului de reziliență în fața traumei…
Un alt motiv pentru utilizarea clișeelor este legat de faptul că, în conversațiile de zi cu zi, folosirea acestora este adesea un mod de a te conforma și de a evita controversele majore. Ele sunt formule neutre, lipsite de originalitate, care nu provocă reacții puternice, valorizând conformismul, servind ca un liant social și menținând aparența unei comunicări fluente și agreabile. Este ca și cum ai juca un joc cu reguli bine stabilite, unde fiecare știe ce se așteaptă de la celălalt și nimeni nu riscă să fie ostracizat pentru o opinie nepopulară.
Un alt aspect demn de luat în considerare este faptul că oamenii folosesc clișee mai ales atunci când nu au nimic semnificativ de spus. În fața lipsei de substanță sau profunzime, clișeele devin o umplutură convenabilă, un mod de a evita tăcerea incomodă sau de a umple spațiul conversațional cu banalități acceptate.
Atunci când clișeele nu mai sunt atât de inofensive pe cât am fi tentați să credem
Dincolo de generalități, clișeele pot avea un potențial nociv profund asupra societății și individului, ascunzând complexitățile umane, promovând idealuri simplificate drastic și subminând dialogul autentic. Ele funcționează ca niște scurtături cognitive, economisind timp și efort, dar acest beneficiu aparent vine cu un cost semnificativ. Prin repetarea automată a unor expresii standardizate, se reduc gândirea critică și creativitatea, promovându-se o superficialitate discursivă care împiedică înțelegerea profundă a problemelor.
Iată câteva exemple.
- Când cineva spune ceva de genul "La urma urmei, suntem doar oameni", într-o discuție despre erori umane poate chiar flagrante, acel cineva nu oferă niciun fel de analiză sau vreo înțelegere nouă asupra ideii, ci recurge la o platitudine menită să evite un dialog authentic și să relativizeze rapid anumite aspecte care nu convin (cum ar fi responsabilitatea personală…).
- Multe mame, în căutarea lor neobosită de auto-validare cu orice preț, folosesc adesea clișee pentru a monopoliza – nu doar discuții, ci și valori și sentimente, invalidând și discreditând alte alegeri de viață. „Nu poți înțelege ce înseamnă iubirea adevărată până nu devii mamă”, sau „Cine nu e mamă, nu știe ce înseamnă cu adevărat oboseala” - sunt câteva exemple elocvente, folosite frecvent pentru a consolida autoritatea maternă cu o agresivitate doctrinară auto-impusă care caută supunere și/ sau adorație.
- Conform clișeelor tradiționaliste adânc înrădăcinate, ”femeile sunt mai emotive decât bărbații”, ceea ce este o altă simplificare flagrantă. Din păcate, acest clișeu a fost folosit cu prisosință de-a lungul timpului pentru a discredita femeile în diverse domenii și a întări normele de gen, sugerând că ele sunt prea "slabe" pentru a lua decizii raționale, sau că nu au minte suficientă pentru a face față anumitor activități.
Într-o societate saturată de clișee, povestirile și perspectivele autentice riscă să fie sufocate de zgomotul uniformității. Aceasta reduce diversitatea narativă și împiedică apariția unor discuții care ar putea conduce la schimbări sociale și culturale semnificative. În loc să încurajeze o reflecție profundă și o explorare a diversității experienței umane, clișeele oferă doar o iluzie de cunoaștere și înțelegere, blocând astfel adevărata evoluție a conștiinței colective.