Pentru Că Vă Plac Al Naibii De Mult Compromisurile...

 

Alegeri 2024 - momentul când ipocrizia colectivă a făcut ca lucrurile să explodeze ca un buboi. Nu că n-ar fi fost de așteptat să se întâmple... În peisajul politic și social românesc în care democrația este importantă doar conjunctural și doar la nivel de discurs (pentru că aderarea din conștiință la valorile democratice lipsește în general), compromisul moral și fanatismul devin realități tolerate cu destulă seninătate. Intelectualii patriei și membrii elitei academice se arată cu toții îngrijorați acum, însă vor să uităm că mulți dintre ei au contribuit, ani întregi, la alimentarea extremismului prin discursuri ultra-conservatoare, anti-progresiste sau duplicitare, în funcție de interese.

Când lupul pare că-și schimbă părul...

Aș râde (dacă n-ar fi de plâns), când îi văd acum pe elitiștii conservatori ai patriei cum pozează în pro-europeni, cu un discurs schimbat peste noapte, după ce mulți dintre ei au perorat ani de zile împotriva unor așa-zise probleme - neomarxism, progresism, LGBT, împotriva feminismului și ”sexomarxismului”, împotriva decadenței ”impuse” cică de UE care distruge valori tradiționale mărețe pe care le avem noi (așa cum am mai scris și aici), plus faptul că au validat toate tâmpeniile pământului, de la monstruoasa coaliție pentru familia tradițională, la grupul de rugăciune din parlament (da, există ”măgăoaia” asta!), și chiar unele bazaconii din timpul pandemiei (negarea existenței virusului, informații pseudo-științifice despre vaccinare și ridiculizarea științei etc.), alimentând psihoze colective... Sau după ce au ținut și țin în continuare cu dinții de religie ca disciplină școlară (vorbesc aici de catehismul ăla care se predă de facto, nu de vreo abordare a istoriei religiilor), deși religia nu face decât să educe generații după generații tocmai împotriva spiritului critic... 

Nu pot să nu întreb, ironic: serios? Și-acum vreți să păreți că vă pasă de democrație și de valorile ei? Nu zău...

Mi-e teamă că nu doar prostia ci și ticăloșia este un inamic fundamental, iar oamenii despre care este vorba aici nu fac decât să  folosească ideea de democrație în funcție de propriile interese și să profite de ea, așa cum fanaticii religioși (nu contează despre ce religie vorbim!) își folosesc credința ca pretext pentru a le da în cap - la propriu sau la figurat - celor care cred altfel sau au alte principii, în timp ce sunt mai mult decât toleranți cu abuzurile și ticăloșiile din propria lor biserică.

 

Dar cum e cu oamenii de rând?

Cum se confundă toleranța cu lipsa de coloană vertebrală

Oamenii de rând nu sunt lipsiți de vină, deși le place să se absolve singuri. Se prefac că se revoltă împotriva abuzurilor (mai ales din fața televizorului!), dar când vine vorba să intervină sau măcar să demonstreze că în viața lor de zi cu zi au alte valori... se pierd în detalii și  justificări.

Georgescu n-a picat din cer, la alegerile astea. I-au ținut mulți de cald, până a devenit suficient de puternic, au pus cărămizi la ”fundația” lui.

Ca să se schimbe ceva, oamenii ar trebui să nu mai vorbească aiurea și să-și folosească energia pentru a-și face curat în ”casă”, în principii, în rândul celorlalți ipocriți și fanatici pe care-i tolerează pe lângă ei (din teamă de conflict ideologic sau pur și simplu din lene și din plictiseală), și pe care îi validează tocmai pentru că nu îi marginalizează în niciun fel. Nu îi fac să se simtă inadecvați, dimpotrivă, preferă să o spună pe aia cu ”Las` că oameni suntem, cu toții le avem pe ale noastre și n-are rost să ne certăm din politică”. 

În realitate, într-adevăr nu trebuie să ne certăm sau să ne dăm în cap. Nici vorbă de așa ceva! Așa cum spuneam, trebuie doar să avem coloană vertebrală, să sancționăm, să luăm distanță, atunci când argumentele sunt întâmpinate de urechi surde și răuvoitoare - chiar dacă uneori poate trebuie să o facem chiar în propria casă, sau în cercul de apropiați, pentru că, până nu suntem noi, vorba-aia, schimarea pe care vrem să o vedem în lume, nu se va schimba nimic. 

Pentru mulți, cu siguranță chestia asta pare radicală. Unii zic că n-ar fi bine să izolezi oamenii care se fanatizează, fiindcă ei deja se simt, vezi-doamne, excluși, și asta ar sta la baza comportamentului lor. Mă rog, asta și lipsa de imaginație, dacă ar fi să ne luăm după Amos Oz...

Poate că o abordare tolerantă ar fi oarecum posibilă dacă ar fi vorba de un număr neglijabil de indivizi din ăștia cu tendințe extremiste, dar când proporția lor începe să ne copleșească, să ne paralizeze de-a dreptul, să ne afecteze viețile, să facă din alb negru și din minciună adevăr, mi-e teamă că nu se mai poate face mare lucru în felul acesta. Un cancer trebuie anihilat cumva, nu mângâiat cu un fir de coada-șoricelului, asta dacă vrei să mai trăiești și să te bucuri de o anumită calitate a vieții.

Și, de alfel, nu cred în teoria asta cu bieții extremiști care se simt nebăgați în seamă sau n-au suficientă minte. Cred că este vorba de grup aici, de mentalitatea de grup, de dorința unora de a aparține cu orice preț la o construcție socială care le validează inclusiv (sau mai ales!) compromisurile morale, lenea intelectuală și răutatea brută. Că alții profită de nevoia asta... e altă treabă. 

Alegeri responsabile... la toate nivelurile

Fără scuze și compromisuri, că nu suntem politicieni

Da, uneori trebuie să facem alegeri, nu putem merge înainte cu oricine, în orice condiții, folosind compromisul de fiecare dată când ne e lene sau frică să facem niste alegeri responsabile și apoi să ne prefacem că ninge, că noi n-am avut nimic de a face cu ce s-a întâmplat, că n-am știut, că bla bla... Nu putem pretinde că suntem împotriva unor idei și rânduieli nocive (de orice fel ar fi ele!) dacă ne înconjurăm de oameni care le susțin, fie declarativ, fie prin comportament, alegeri personale și așa mai departe. În felul acesta, nu facem decât să contribuim la validarea lor.

Unele legături mai trebuie și rupte, sau cel puțin îndepărtate  - asta dacă nu cumva ni se potrivesc...

E bună zicerea ”Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești”.
Alegerile noastre spun totul despre noi, așa cum scriam aici.

 

Standardele duble – moneda de schimb a conștiinței sociale

Lipsa de coerență morală și complicitatea tăcută

Din păcate, până una-alta, alegerile multor oameni nu demonstrează decât că au standarde duble de care nu au de gând să se debaraseze. Mi-e teamă că, dacă într-o zi Georgescu (sau alții ca el, că sunt destui...) o să fâsâie și el ceva corect, chiar și doar într-un anume context, pentru prea mulți oameni nu vor mai avea importanță cretinătățile pe care le spune acum si sminteala lui distructivă. Asta pentru că discursul ăsta conjunctural, care o dată zice una si altă dată alta, îi caracterizează și pe ei, din plin, la fel cum îi caracterizează lipsa totală de asumare a contribuției lor la răul facut.