Pentru Prieteni...

În periplul nostru prin viață, ne intersectăm cu o diversitate de personaje, iar printre acestea se numără și mulți dintre cei care ar trebui să ne fie apropiați și care chiar pretind că sunt alături de noi, dar în realitate, își urmăresc doar propriul interes. Urâțenia umană în relațiile interpersonale este cu siguranță un subiect generos, care dezvăluie o parte întunecată a naturii umane pe care oamenii o ascund sub diferite măști, care mai de care mai poleite.

 

Vedem, în jurul nostru, mulți oameni care se angajează în relații și așa-zise prietenii nu din nevoia de conexiune autentică, ci din calcule și interese personale. Aceștia sunt niște actori talentați, capabili să joace roluri aparent sincere în viața noastră, dar care, în adâncul inimii lor, nu sunt decât în căutare de beneficii personale, ajustându-și comportamentul și atitudinea în funcție de persoana în prezența căreia se află. Adevărați camaleoni sociali, capabili să se adapteze la orice mediu și să își contureze personalitatea în funcție de interesele lor imediate. S-ar cam zice că lumea e a lor…

Relațiile cu acești oameni devin inevitabil superficiale și lipsite de substanță, deoarece nu există un fundament solid de autenticitate și încredere reciprocă. Acești "prieteni" de circumstanță sunt ca niște fashion designeri ai ipocriziei, mereu în căutare de cel mai bun costum pentru a impresiona și a atrage atenția. Ceea ce îi caracterizează cel mai bine este lipsa lor de autenticitate și integritate. Acești "pragmatici ai prieteniei" sunt de fapt niște comercianți într-o piață aglomerată de mahala, schimbându-și loialitatea și sprijinul în funcție de valoarea percepută a fiecărui partener de afaceri. Strategi abili, gata să-și arunce – cu mult drag, desigur, și multă grijă - partenerii sub autobuz, mereu în căutarea preamăririi propriei imagini sociale, sunt angajați puternic într-o luptă constantă pentru supremație.

În lumina acestor jocuri meschine și a ipocriziei, este evident că oamenii de genul acesta nu caută cu adevărat prieteni, ci mai degrabă tovarăși de conjunctură. Acești "negustori" sunt mereu în căutare de cât mai mulți parteneri - unii buni la un lucru, alții la altul – care să le servească interesele într-un mod specific și util, și printre care să poată ei să baleteze – chiar dacă fără grație! -, schimbându-și mereu alianțele în modul cel mai convenabil pentru ei.

În acest context, loialitatea este un lux rar, asemenea calităților umane autentice, iar încrederea este o monedă de schimb fragilă. Cei mai mulți se mint și se folosesc reciproc într-un dans perfid al intereselor egoiste, în care scopul justifică mijloacele și orice sacrificiu este considerat acceptabil în căutarea propriei realizări personale.

Se spune că “prietenul la nevoie se cunoaște”, dar mai degrabă poți să îți dai seama de ce prieteni, familie sau colegi ai atunci când nu ai nevoie de nimic, deoarece în acele momente de liniște și stabilitate, ai obiectivitatea necesară să sesizezi cum măștile sociale cad și adevărata natură a relațiilor umane devine vizibilă. Vei vedea cum majoritatea oamenilor vor căuta să te îndatoreze cu orice preț, deoarece ei nu concep altfel relațiile, iar dacă nu vei intra în jocul lor, te vor marginaliza. La fel ca gloata din Grasse, din ”Parfumul” lui Patrick Süskind, care îl urmărește și îl persecută pe protagonistul Jean-Baptiste Grenouille pentru că acesta pur și simplu nu are mirosul lor, mirosul ”turmei”, ceea ce îl transformă într-o anomalie care trebuie eliminată.