Viața în oglindă

Trăim într-un context, în care corpul autentic a devenit nu doar un ideal abstract, ci o marfă tangibilă, un business global care implică corporații farmaceutice, industria alimentară, industriile modei și cosmeticelor, companii de asigurări, dar și gama foarte largă de entități comerciale legate de fitness și wellness. Publicitatea, motorul acestei mașinării, împinge constant consumatorii spre idealuri corporale prefabricate, oferindu-le iluzia că pot ”crea” un corp ”autentic”, cu condiția să urmeze cu strictețe meniul oferit de piață. Cultul corpului perfect și standardele imposibile ale frumuseții Acum 5 decenii, Jean Baudrillard scria că, timp de secole, oamenii au fost educați să creadă că nu dețin cu adevărat un corp. Astăzi, suntem martorii unei noi forme de persuasiune, aceea de a-i face pe oameni să devină conștienți obsesiv de propriul lor corp. Ceea ce odinioară era o parte firească și neproblematică a existenței umane a fost ridicată la rang de obiect sacru în cadrul unui s...

Textul este inspirat de cazul profesorului universitar Alfred Bulai, acuzat de agresiuni sexuale în formă continuă, de-a lungul mai multor ani , și de răspunsul societății la asemenea situații. AI-generated image   Mulți se întreabă „Dar fetele astea nu știu să discearnă? De ce n-au zis atunci nimic?” - sau „Fetele astea nu au avut tată? Că io, dacă fii-mea o pățea, îl omoram pe ăla, sau nu știu ce drac` îi mai făceam”. Hai să vă spun câte ceva despre ideea necosmetizată de tată, mamă și cum se construiește lipsa de discernământ, de repere, nesiguranța, frica, rușinea etc.   Tata I eșit la rândul lui dintr-un tată agresiv căruia i-a continuat agresivitatea în mullte feluri, tata a dezvoltat probleme cu alcoolul și, pe scurt, era rău când nu bea și ceva mai abordabil când bea (dar nu-și amintea oricum prea mult din ce zicea - parcă avea dublă personalitate!). Nu a avut mustrări de conștiință să ridice mâna sau cureaua, să strige, să înjure, să facă pe tartorul în casă, deși n...

Sursa imaginii:  https://www.facebook.com/TourEiffel Î n ciuda controverselor, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice 2024 a reprezentat cu success Franța, democrația, cultura și istoria sa, folosind peisajul orașului gazdă, strălucitorul și etern-decadentul Paris. Artele și cultura au fost în prim-plan, iar per ansamblu, ceremonia a fost grandioasă. Aș putea să-i reproșez poate unele părți care au fost puțin prea lungi, însă, în rest, nimic esențial. Nu mi-a plăcut prea tare comentariul tv, însă este vorba de cel autohton. Diversitatea culturală inclusă în program a fost mare și îmi imaginez că au fost destul de greu de găsit prezentatori tv pregătiți să o explice live... A fost cu siguranță o ceremonie revoluționară - și tocmai de asta a cauzat disensiuni. Privilegii rănite A u sărit conservatorii cu eternele lor texte lătrătoare, arătând cu degetul, indignați, spre orice și oricine - mai puțin spre ei înșiși, desigur. Au omis, ca de obicei, să observe că ceremonia a avut...

„Adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alţi ochi.” - Marcel Proust ( „În căutarea timpului pierdut” ) Photo credit - Adonyi Gábor Photo credit - Nida Kurt Photo credit - David Bartus Photo credit - Lida Photo credit - Francesco Di Sandro Photo credit - Zaur Takhgiriev